Alberta Forgiarini

Yuppy! A venit weekendul! Hotărâtă să fac o escapadă în afara Bucureştiului, ca să aglomerez şi eu şoselele deja blocate de şoferii dornici să se relaxeze, am mers să alimentez la benzinărie. Ciudat, aici nu era înghesuială. Cum de? Mă întreb, mai ales că zilele frumoase, cu soare, vor deveni curând o amintire până anul viitor. Totuşi, bucuroasă că nu trebuie să stau la coadă, cobor din maşină. Fiind femeie, ştiu că ,,naivitatea” mă poate face să greşesc pompa de combustibil potrivit (cel puţin asta spun statisticile), aşa că mereu mă uit cu atenţie să aleg furtunul corespunzător carburantului pentru maşina mea. Făcând ochii mari, văd valoarea cu care alimentase şoferul dinaintea mea: 15 LEI, adică APROAPE 3 LITRI.

Uau! Cu siguranţă nu pleacă la mare sau la munte. Îmi pare rău că nu am văzut modelul maşinii. Mi-e greu să cred că era vreun BMW sau AUDI, doar dacă era vreun şofer care voia doar sa defileze prin cartier cu bolidul, că mai mult nu-l ţinea carburantul. Cel mai probabil a fost o maşină cu un consum mai mic. Dar chiar şi aşa….m-a deprimat un pic. Parcă ştirile cu românii care alimentează de 10 lei erau acum câţiva ani, când ne lovise în plin criza. Acum umblă vorba că ne-am redresat. Sau nu?

Rămasă pe gânduri, calculez totuşi că omul putea de banii ăia să meargă 6 călătorii cu metroul. Şi totuşi a ales maşina. De ce? S-o fi gândit că altfel sună o portieră închisă decât ,,banalul” anunţ: ,,Atenţie, se închid uşile!”

Zâmbind, fac o poză şi pornesc la drum pe şoselele României.