Când locuieşti în Bucureşti, aştepţi weekendul cu şi mai multă nerăbdare decât locuitorii altor oraşe. Pentru că pe lângă bucuria pauzei pe care o iei de la muncă, poţi merge mult mai relaxat pe străzile care se eliberează de traficul infernal din timpul săptămânii. Aşa am sperat să se întâmple şi în acest weekend. Ghinion, însă!
Mergând dinspre Griviţei spre centru, am constatat că am făcut o MARE greşeală. Nu am preconizat că Maratonul internaţional va strica tot zenul şi feng-shui-ul. Am întânit zeci de poliţişti care te redirecţionau mereu, am descoperit străduţe despre care n-aveam habar, iar într-un final, după 40 de minute de hoinărit pe ,,bâjbâite”, am ajuns pe Magheru.
Vă mărturisesc că aşa haos n-am mai văzut de ceva timp. Claxoane peste claxoane, şoferi care nu mai respectau regula priorităţii, poliţişti care erau depăşiţi de situaţie (chiar în faţa lor, un şofer a fost la un pas să îmi tamponeze maşina, iar ei nu au reacţionat).
Ştiu, o să spuneţi că trebuia să mă interesez de rutele ocolitoare înainte, sau că există şi metroul. De acord. Însă poate nu ai în zonă o staţie de metrou sau poate ai un bolnav pe care trebuie să-l transporţi. Stând în trafic, mi-am sunat prietenii. Culmea, erau nervoşi, pentru că tot în aglomeraţia străzilor erau blocaţi.
Nu spune nimeni să nu se organizeze maratoane, mişcarea e cel mai bun medicament pentru sănătate. Ba chiar să fie cât mai dese. Dar de ce în ,,buricul târgului”? Dacă alternative pentru un trafic normal nu sunt, atunci de ce nu se poate face un maraton la marginea Bucureştiului? De ce trebuie să fie fix în centru? Probabil pentru a testa răbdarea celor care nu participă. De parcă ar vrea cineva să-i pedepsească. E drept, în comunicatul Poliţiei este scris: şoferii să îşi păstreze calmul şi să nu claxoneze abuziv în cazul în care se află în zone aglomerate. Deci un fel de: ,,ciocul mic şi joc de glezne” 😀
Alberta Forgiarini 