Fac ce vreau şi nu mă interesează ce comentează lumea. Cam aşa gândim sau declarăm toţi, pentru că trăim într-o epocă a libertăţii. Suntem liberi să alegem cum ne îmbrăcăm, cum ne comportăm, cum ne ghidăm viaţa.
Nu mai e ca pe vremuri, când înainte de a spune sau a face ceva te gândeai ,,ce ar spune X dacă ar auzi sau vedea…?”. Părem siguri pe noi şi imuni la opiniile celor din jur. Ne tatuăm, ne punem cercel în limbă, ne perforăm nemilos urechea cu un inel, ne alegem haine care ne acoperă doar simbolic, vorbim obscen. Şi totul pentru că NU ne interesează ce spun alţii. Cel puţin TEORETIC.
În realitate nu suntem chiar atât de nepăsători. Nu ţi s-a întâmplat să te întâlneşti cu cineva drag, dar care poate iese din tipare (stârnind comentarii pe stradă) şi să te uiţi în jur sperând să nu vă vadă cineva împreună? Nu ţi-ai înfrânat uneori anumite gesturi, ticuri sau cuvinte pentru că ,,dă prost” în faţa cuiva? Nu ai pozat niciodată la o întâlnire în ceva mai mult decât eşti? Nu ai ,,înflorit” unele poveşti prietenilor sau familiei? Sau nu te-ai gândit de 7 ori înainte de a alege cu ce te îmbraci la o nuntă ca să faci impresie bună?
Dacă ai trăit măcar un astfel de moment, înseamnă că totuşi pui preţ pe gura lumii. Poate chiar mai mult decât o făceau bunicii noştri. Vrem să salvăm aparenţele şi ne preocupă imaginea pe care ceilalţi o au despre noi. Ştim că atâta timp cât noi avem ceva de comentat despre semenii noştri, la rândul nostru cu siguranţă suntem ,,scanaţi” din cap până-n picioare.
Gura lumii n-o putem închide, dar important e să nu ajungem ,,o creaţie” a celor din jur, să nu ne construim imaginea şi felul de a fi după criteriile celorlalţi. E bine să aplecăm ocazional urechea la gura lumii, dar să ne amintim şi o vorbă tot de prin lume: nu te îngrijora de ceea ce gândesc oamenii. Nu li se întâmplă prea des.
Alberta Forgiarini 
Superba
ApreciazăApreciază